...și, ți-am spus că mi-e dor de tine...ți-am spus că nu am uitat de tine și că tu îmi ești mereu prezent...ți-am spus că a nu fi lângă tine nu înseamnă un gol doar pentru tine, ci și pentru mine...ți-am spus și faptul că atunci când mă chemi țipând în tine, să mă ierți dacă nu te aud...ți-am cerut iertare pentru tot ce am greșit față de tine cu scuza inocentă; de, că și eu sunt un simplu om...ți-am spus că nu e ușor să te întăleg de multe ori, deoarece nici eu nu o pot face nici cu mine însumi...ți-am spus că două personalitați puternice și diferite vor discrepa mai mereu...ți-am spus că razboiale interiore pe care ni le provocăm unul altuia nu mă deranjează, deoarece ceva mai profund învinge de fiecare dată...ți-am amintit că câteodată arăt indiferență față de persoana ta, însă interiorul meu niciodată...ți-am spus că exprimarea sentimentelor față de persoanele iubite difera de la un individ la altul și că în cazul meu; ceva mai mult...ți-am spus că te iubesc și te urăsc în același timp, însă că ura izvorăște tot din rădăcinile iubirii...ți-am amintit că gândul absurd, că într-o zi vei pleca, îmi alimentează cu pași minusculi, dar tenaci, sentimentul dorului...ți-am spus că voi căuta să fiu întotdeauna sincer chiar dacă te voi rănii...ți-am amintit clipe plăcute trăite împreună și m-am facut că uit de cele mai puțin plăcute...ți-am spus că a crede în cineva înseamnă că nu ești singur...și...și înainte să închid ți-am șoptit pătrunzător și sincer că eu voi crede pâna la sfârșit în dragostea noastră...
...dar tu, nu ai raspuns.
Trimiteți un comentariu
sunteti liberi de a critica pana va doare mana...