Un sentiment surprinzător de plăcut mi-a trezit atenția când; primii fulgi de zăpadă au căzut pe puțin prea catifelata mea piele și când senzația de frig s-a transformat într-o căldură primitoare.Totul pare diferit, sau poate văd cu alți ochi aceleași lucruri neschimbate. Expresia care se poate citi pe fața oamenilor arată preocuepare ,iar zâmbetul lor pare atât de natural încât paradoxul acestei manifestari se transformă într-o estupefacție plăcută pentru mine. Regăsirea orașului meu natal este o reântâlnire cu mine însumi, cu sentimentele și trăirile unice din copilăria mea. Este curios și totodată minunat să mă revăd alergând ca o mică și inocentă creatură pe străzile înguste și mici, pentru ochii mei deja maturi. Reântâlnirea cu rădăcinile mele îmi evidențiază evoluția propriei persoane și îmi amintește de unde izvorăsc primele "ape curgătoare" a propriei mele ființe. Cea mai emoționantă și profundă trăire este reântâlnirea cu vechii prieteni; acei prieteni pe care nu poți sa-i uiți, chiar dacă a-i pleca pe un tărâm așa de departe încât nici propria comunicare tehnologică nu ar fi posibilă; acei amici ce te-au marcat într-un anumit fel, "bun sau rău"; acei amici care au contribuit la construirea propriei tale persoane într-un mod sau altul; acei amici ce sunt și vor fi întotdeauna într-o anumită încăpere rezervată doar pentru ei, în inima mea.
...va continua.
Trimiteți un comentariu
sunteti liberi de a critica pana va doare mana...